5 dimineața

E 5 dimineața.

Pe podea pocnește încă pâcla nopții

Și pereții sărută tâmplele tăcerii,

Ca si cum ar avea un secret strămoșesc

Pe care să-l țină ascuns

Ca pe un tablou nedescoperit

De Tonitza.

 

E 5 dimineața,

Iar noi stăm cu picioaele goale

Printre șosete și stele luminoase,

Nespunând vreun cuvânt cu voce tare.

Dar tu mă privești curioasă,

Descoperind agale că ziua începe

Chiar dacă e noapte,

Dar ai chef de joacă.

 

E 5 dimineața

Mă mângâi pe mână cu o cariocă

Și devin Universul.

Îmi descos oboseala de sub gene

Ca să nu o vezi și să crezi că tu ai pus-o acolo.

Tu pui pe privirea mea

Doar soare.

 

E 5 dimineața

Nu știu nimic despre ziua de azi,

Dar știu totul despre ieri,

Când ai râs zgomotos la un porumbel

Și m-ai făcut să cred pentru o clipă

Că tu cu el vorbiți aceeeași limbă –

Cea a purității din cer.

 

E 5 dimineața

Și noi chicotim cu ușa închisă,

Lângă un fluture desenat pe hârtie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.