Copilul tău nemuritor

Desculță, pășind agale pe pământul mut

Am așteptat la poarta Ta o viață,

Sculptând din cântec pe chipul de lut

Un semn senin pe față.

 

Am așteptat să mă chemi în tihnă,

Să mă răvășești adânc cu lumină,

Ori să mă strigi năvalnic,

Iubindu-mă cruțător și tainic.

 

Cu jind și dor de Tată sfânt

M-am asuncat pe brațul Tău

Neștiind atunci cine ești și cine sunt

Dar dorind a te lăuda mereu.

 

Lumină din lumină, îmi țes un crez de fier

Aleg să fiu cu Tine pe Pământ și-n veșnicii de Cer

Și dacă tălpile desculțe vor răzbi

Copilul tău nemuritor voi fi

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.