Crești

Crești.

Lumea merge fugind mai departe,

Iar noi căutăm ce am fost înainte de a te cunoaște,

Însă alături, tu dansezi în lumină

Și decoperi că umbrele sunt doar

Ceva ce te fac să râzi, nu să renunți la joc.

Crești.

 

Crești.

Cireșul sub care ai făcut ochii mari la florile albe

A fost plin de zăpadă și de ani ce îngreunează crengile.

Acum l-au tăiat ca să facă loc pereților,

Dar tu te uiți acolo unde era cireșul

Și îi faci cu mâna,

Ca și cum uimirea ta

L-a făcut nemuritor.

Crești.

 

Crești.

Podeaua devine mică sub pașii tăi tot mai hotărâți,

Ai topăit și ai alergat pe nodurile lemnului,

Fără să numeri căzăturile, ci te-ai bucurat

Că am alergat cu tine până târziu în noapte.

Oare o să ții minte, atunci când vei fi mare,

Podeaua unde toată viața devenea

Un joc mult așteptat?

Crești.

 

Crești.

Te țin în brațe tot mai mult,

Deși brațele mele devin tot mai nepricepute, însă

Ai învățat să mă ții strâns și de atunci ești mai ușoară.

M-ai învățat că îmbrățișările reclădesc orice inimă

Chiar și cea de mamă neștiutoare.

M-ai învățat că sunt atotputernică,

Deși la multe nu mă pricep –

Însă în ochii tăi puterea este

Să dau pagina și să desenez pe curat,

Ca și cum e primul desen din lume.

Crești.

 

Crești, iar eu cresc cu tine.

Mă fac mare, mă fac mică și apoi mare din nou.

Devin cu tine, mă dărâm cu tine, mă reclădesc cu tine.

Trăiesc mii de vieți prin tine, fără osteneală.

Căci ești dătătoare de viață și izvor de dragoste

Din care mă adap fără teamă

Ca să trăiesc în inima ta

Pentru totdeauna.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.