Ai avut vreodată impresia aceea
Că gândurile tale îngheață, mute,
Că ochii nu mai știu clipi și glasul
Nu mai găsește argumente
În clipa în care un copil
Te privește doar pe tine?
Ai avut vreodată impresia
Că devii mic, chiar dupa ce te-ai simțit mare
Că l-ai mustrat zguduitor
Și l-ai privit cu tunete în cearcăn
Iar el, blând, te-a mângâiat
Pe tot obrazul?
Ai avut vreodată impresia
Că toate seriozitățile tale adânci
Și planurile organizate migălos
Ca un domino perfect, de adult
Se năruie sub glasul fericit
Al puiului de om ce descoperă
Primul fluture?
Ai avut vreodată impresia
Că unui copil nu îi pasă
Nici cum ești îmbrăcat –
Poți fi și în pijamale…
Nici cât de frumos i-ai așezat mâncarea –
Pot fi și pufuleți…
Dar că îi pasă să fii atent la cum
Răsare luna mai devreme?
Ai avut vreodată impresia
Că atunci când aduci pe lume
O fărâmă din doi pământeni
Ei nu devin nimic, ci mor pentru o clipă?
Iar apoi se nasc iar,
Fără impresii,
Luând fiecare zi așa cum vine
Ca să deșire lumea
Doar de dragul de a fi împreună toți trei
De tot.