Între plăci tectonice

Ți-a fost frig.

Doamne, tu erai acolo?

La un înger i-a fost frig și eu nu am știut.

 

M-am trezit deodată, năucă, la un scâncet.

Știam că nu-i de foame sau de supărare,

Era altfel, înfundat și timid.

Când am fugit să văd, era frig în camera ta.

 

Deodată, am dispărut toată

În craterul unui cutremur de pământ

Ca și cum plăcile tectonice abia acum s-au format,

Odată cu spaima mea.

 

Deodată, am țipat pe dinăuntru

Cu un glas asurzitor și mut,

Blamând șuierul vântului de pe casă

Și pe mine, că dormeam.

 

Și te-am luat în brațe subit,

Ca să ne fie frig împreună

Până când nu ne mai e deloc.

Am așezat pe ceafa ta mică

Dragostea a tot ceea ce ai sădit în mine

Și te-am legănat două ore întregi.

 

Știu că nu-ți vei aminti,

Dar eu n-am să uit niciodată

Prima noapte în care ți-a fost frig,

Iar eu te-am încălzit în brațe,

Adâncindu-mă în buclele tale

Până în zori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.