Ți-a fost frig.
Doamne, tu erai acolo?
La un înger i-a fost frig și eu nu am știut.
M-am trezit deodată, năucă, la un scâncet.
Știam că nu-i de foame sau de supărare,
Era altfel, înfundat și timid.
Când am fugit să văd, era frig în camera ta.
Deodată, am dispărut toată
În craterul unui cutremur de pământ
Ca și cum plăcile tectonice abia acum s-au format,
Odată cu spaima mea.
Deodată, am țipat pe dinăuntru
Cu un glas asurzitor și mut,
Blamând șuierul vântului de pe casă
Și pe mine, că dormeam.
Și te-am luat în brațe subit,
Ca să ne fie frig împreună
Până când nu ne mai e deloc.
Am așezat pe ceafa ta mică
Dragostea a tot ceea ce ai sădit în mine
Și te-am legănat două ore întregi.
Știu că nu-ți vei aminti,
Dar eu n-am să uit niciodată
Prima noapte în care ți-a fost frig,
Iar eu te-am încălzit în brațe,
Adâncindu-mă în buclele tale
Până în zori.