Mi-au spus să nu te țin în brațe

Mi-au spus să nu te țin în brațe,

Că te obișnuiești să te cuibărești

Dacă te legăn în ritmul inimii mele

Și plânsetului meu cutremurat, ascuns

În timp ce mă strângi cu mânuțele,

Ce devin prețioase bijuterii la gâtul meu.

Obișnuiește-te, căci aici vor fi brațele mele

Indiferent cât de mult vei vrea să dormi,

Să plângi sau să râzi pe ele.

 

Mi-au spus să nu te țin în brațe,

Că o să devii grea și o să mă doară

Spatele, încheieturile, genunchii

În timp ce tu vei sta calmă visând

Și gângurind a îngeri.

Visează, pentru mine ești ca un fulg

O pasăre colibri care mă răsfață cu aripile ei,

Un pui de bufniță care stă trează noaptea,

Suflare de viață peste fiecare zi

Ce mă înnoadă necontenit.

 

Mi-au spus să nu te țin în brațe,

Că nu vei mai ști să adormi altfel,

Singură, independentă, ca un om mare.

Află că de multe ori

Nici oamenii mari nu pot adormi singuri

Și ar vrea pe cineva care

Să îi țină în brațe măcar un minut

Ar fi o eternitate de neconceput

Pentru singurătatea veacurilor

În care trăim.

 

Mi-au spus să nu te țin în brațe

Și nu i-am ascultat.

Suspin cu tine pe umăr

În timp ce obrazul tău cald

Mă reconstruiește din rădăcini,

Dărâmând zidurile haosului vechi

Și desenând un cer nou,

Cu carioci și cretă

Și mâini pictate.

Comentarii

  1. Sanda spune:

    Canta,mama,imnul iubirii neconditionate,căntwcul si legănul iubirii supreme,slavind unicitatea vieții din tine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.