Cum de-ai ales tu oare să mă locuiești, înger?
Printre ce fire de viață lăuntrice
Ți-ai țesut aripile,
Ca să mă faci coconul tău
Și să te visez fluture?
Cum de-ai ales tu oare să mă locuiești, înger?
Cum ai decis că e anume merit
Să crești viață în mine,
Cutremurând zidurile cetăților vechi
Ce-mi apărau trecutul?
Cum de-ai ales tu oare să mă locuiești, înger?
Să devenim pământ și lumină împreună,
Dărâmând teama și neîncrederea
Că nu putem desluși
Ceea ce nu putem vedea…
Cum de-ai ales tu oare să mă locuiești, înger?
Să mă dedublez, renâscându-mă
Odată cu tine, într-o lume nouă pe care
Vreau mai mult ca niciodată
S-o iubesc!