E 5 dimineața.
Pe podea pocnește încă pâcla nopții
Și pereții sărută tâmplele tăcerii,
Ca si cum ar avea un secret strămoșesc
Pe care să-l țină ascuns
Ca pe un tablou nedescoperit
De Tonitza.
E 5 dimineața,
Iar noi stăm cu picioaele goale
Printre șosete și stele luminoase,
Nespunând vreun cuvânt cu voce tare.
Dar tu mă privești curioasă,
Descoperind agale că ziua începe
Chiar dacă e noapte,
Dar ai chef de joacă.
E 5 dimineața
Mă mângâi pe mână cu o cariocă
Și devin Universul.
Îmi descos oboseala de sub gene
Ca să nu o vezi și să crezi că tu ai pus-o acolo.
Tu pui pe privirea mea
Doar soare.
E 5 dimineața
Nu știu nimic despre ziua de azi,
Dar știu totul despre ieri,
Când ai râs zgomotos la un porumbel
Și m-ai făcut să cred pentru o clipă
Că tu cu el vorbiți aceeeași limbă –
Cea a purității din cer.
E 5 dimineața
Și noi chicotim cu ușa închisă,
Lângă un fluture desenat pe hârtie.