E casa plină
De toate jucăriile tale șugubețe,
De ursuleți care sunt purtați pretutindeni de mâini mici,
De cărți cu păsări și fructi
De mingi colorate care chicitesc în spatele piciorușelor tale
Ce le rostogolesc timid
Sau vijelios
Dintr-un capăt în altul al casei
Și inimii mele.
E casa plină
De toate meniurile pe care le imaginez pentru tine,
De firimituri de biscuiți în mijlocul sufrageriei,
De pufuleți întinși pe covor,
De zâmbetul tău năzdrăvan când îmi ceri ceva ce nu e voie
Și îți dau a zecea oară azi,
Ca să îl regăsesc iar.
E casa plină
De întrebările tale cu intonație neîntâmplătoare,
Foarte serioase și dornice de a înțelege.
De bucuria descoperii unui răspuns pe care l-ai cercetat îndelung
Fără să tea jute nimeni.
Ochii tăi se luminează și sclipesc puternic
Ca ai unui om mare
Când află când se făurește un vis.
E casa plină de tine,
Te rog, rămâi pentru totdeauna
Mică.
Cu mine, pe covor.