E noapte, pui de om.
Ai adormit pe fruntea cerului
Și pe umărul mamei tale,
În cântec de leagăn
Și neant strâns de îmbrățișări.
E noapte.
Te trezești șovăind, căutător,
Clipa râsului în ploaie
Și-ți simți palma goală –
Buburuza ta chiar a zburat.
E noapte.
Uneori durerile creșterii
Spulberă cearceaful viselor
Și transpirăm împreună,
După ce mă strigi cu foc nestins – mama!
E noapte.
Iar noi nu dormim,
Doar ne căutăm una pe alta,
Din somn în veghe,
Peste veacuri.
E noapte.
Mama?
Da, puiule.
Noapte nu e.
Nu e – cu tine, mereu e doar zi.