Ma inconjor intr-o liniste fara abajur,
O lumina orbitoare ce nu ma lasa sa respir,
Un suflu rece peste gatul meu ce vrea sa cante
Si in loc de muzica, iese praf de pusca.

As vrea sa imi construiesc palate inalte de malachit,
Sa ma agat de culori si sa le cuprind in palma
Ca sa intre in mine si sa nu mai fie
Numai liniste.

O liniste galagioasa, agitata, tulburatoare,
Ca buruieni lasate sa creasca nestingherite
Pe un camp de maci fara cusur.
O liniste taioasa, cu degete subtiri care nu te ating
Ci doar iti spun, fara rusine
Ca esti prea departe desi
Esti aici.

 

Share :

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.