Niciodată nu a fost să fie Cândva,
A întârziat Timpul și s-a pierdut pe drum ostenit
De atâta căutare de sine zadarnică și șubredă.
Neînțeles, timpul s-a răzvrătit în palma clipelor,
Sădind în ceasuri o îndoială neîntreruptă, sacadată.
Oare vom ajunge întotdeauna doar acolo unde am plecat?
Niciodată nu a fost să fie Poate,
Stătea prea mult Nesiguranța cu capul la vale,
I s-au amețit speranțele cu încheieturi slăbite,
S-a ars din temelie Răbdarea plină de așteptări condiționate.
Poate cândva va fi altfel.
Dar altfel, fără Poate și fără Cândva
Ar reuși viața să ne scuture mai aprig
Și să ne spulbere înnegurarea
Atât cât Niciodată să devină Deocamdată?
Iar apoi, cu mult imbold și grație interioară,
Deocamdată să devină Acum?