Să mă locuiești

Cum de-ai ales tu oare să mă locuiești, înger?

Printre ce fire de viață lăuntrice

Ți-ai țesut aripile,

Ca să mă faci coconul tău

Și să te visez fluture?

 

Cum de-ai ales tu oare să mă locuiești, înger?

Cum ai decis că e anume merit

Să crești viață în mine,

Cutremurând zidurile cetăților vechi

Ce-mi apărau trecutul?

 

Cum de-ai ales tu oare să mă locuiești, înger?

Să devenim pământ și lumină împreună,

Dărâmând teama și neîncrederea

Că nu putem desluși

Ceea ce nu putem vedea…

 

Cum de-ai ales tu oare să mă locuiești, înger?

Să mă dedublez, renâscându-mă

Odată cu tine, într-o lume nouă pe care

Vreau mai mult ca niciodată

S-o iubesc!

 

 

Share :

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.