Toate mamele iubesc la fel

Mă așez în căuș de cosițe moi și calde,
Așternându-mi toată inima, răsfirată
Pentru că știu că aici, în creștetul capului tău,
Va fi mereu loc pentru dezmierdarea mea.
Oare câte cosițe a împletit mama mea,
Așteptând să bată iar inima ei,
În cele mai secerătoare furtuni,
Cărând crucea cea de toate zilele?

Mă așez în căuș de surâs năstrușnic
În timp ce aduni melcii după ploaie
Desculță pe iarba rece și umedă,
Și te întrebi unde-i cochilia ta.
Oare câte șireturi a legat mama mea,
Căci și eu, ca tine, stăteam mereu fără papuci
Și fără cochilii, veselă sau cu febră aprigă,
Căutând privirea mamei
Care-și scălda lacrimile-n zâmbet?

Abia acum, când se deșiră zilele cu tine,
Strălucind fără cusur indiferent de tristeți sau bucurii,
Sărut tălpile mamei mele pe gresia rece
În care se oprea timpul ținându-mă în brațe.
Crescând, am uitat, dar acum sunt iar mică
Și-mi amintesc cum suna cântecul inimii ei
Lângă al meu.

Abia acum, mamă la rândul meu,
Îmi așez fruntea pe palme și-mi cer iertare pentru
Nopțile nedormite de griji,
Zilele scorojite de gânduri neresemnate
Și orele, minutele, secundele de trudă
Pentru a fi bine puiului de om.

Acum, puiul de om are și el un pui
Și dă mai departe dragostea aceea nebănuită,
Smerită, din umbră, mereu în șoaptă,
Dar atotcuprinzătoare, puternică și biruitoare
Cum doar a unei mame ce s-a născut din nou
Atunci când a născut un om
Poate fi.

Și acum înțeleg de ce
Toate mamele se luptă la fel,
Toate mamele leagănă la fel,
Toate mamele ocrotesc la fel,
Toate mamele se roagă la fel,
Toate mamele iubesc la fel.

 

Share :

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.